Tezele din iunie VS realitățile din iulie
PSDE consideră corectă numirea candidatului la funcția de Prim-ministru în termeni rezonabili, pentru că țara trebuie administrată și numirea unui guvern în termeni cât mai restrânși reprezintă o necesitate. De asemenea, profilul candidatului poate fi apreciat drept unul acceptabil din perspectiva studiilor și a experienței în domeniul afacerilor financiare. Totuși, primele acțiuni și declarații ale celui desemnat pentru funcția de prim-ministru ridică mari semne de întrebare, pe care le vom evidenția în continuare.
În primul rând, trebuie să constatăm că PAS a mințit grosolan în campania electorală, susținând că deține capacitatea și echipa necesară pentru a administra treburile statului, mai ales în situația de criză pe care tot ei au creat-o. Să câștigi alegerile și apoi să umbli prin piață să cauți prim-ministru, demonstrează o lipsă totală de responsabilitate și ipocrizie.
Mai grav este că, după retragerea domnului Alexandru Munteanu, reprezentanții PAS încearcă să transfere întreaga responsabilitate pentru eșecuri asupra acestuia. Este o metodă cinică de a se exonera de răspundere pentru propriile greșeli, pentru lipsa de competență și pentru cazurile de corupție care au afectat guvernarea. Acest comportament iresponsabil nu face decât să adâncească criza în care a fost împinsă țara și creează premisele continuării acelorași politici.
Oricât de impresionant nu ar fi CV-ul candidatului, primele sale acțiuni demonstrează că ideile triumfaliste privind reformarea economiei și a administrației au fost abandonate chiar înainte de începerea mandatului. După prima ședință oficială cu fracțiunea PAS, acesta a renunțat la propriile teze și propuneri formulate în luna iunie, de parcă nu i-ar fi aparținut niciodată. Se creează impresia că obiectivul său principal a devenit completarea CV-ului cu funcția de Prim-ministru, nu implementarea reformelor asumate. Din păcate, în CV-uri se consemnează funcțiile ocupate, nu și consecințele guvernării asupra economiei.
În mod surprinzător, domnul Tofan s-a dezis rapid de tezele sale și a acceptat condițiile celor care au adus țara la sapă de lemn. Nu mai dorește municipalizare, nu mai consideră că bugetul statului este supt de o armată de birocrați inutili dar angajați și finanțați pentru că sunt armata de susținători ai PAS-ului.
Cifrele vorbesc de la sine. Dacă PAS-ul înghite 30 de milioane de lei anual de la buget, apoi armata de 26 mii de funcționari angajați suplimentar la stat primește sume astronomice. Dacă cel mai tânăr angajat are anual peste 300 de mii de lei, iar unii milioane, atunci la o medie de 500 de mii de lei pe an, bugetul este prejudiciat cu 13 miliarde de lei anual! Mai mult de jumătate din deficitul bugetar! Așa că profesorii și medicii nu mai au la ce spera.
Candidatul în prima sa teză din iunie vorbea profesionist și frumos despre liberalizarea economiei. Îi propunem să analizeze cele 89 de legi adoptate de PAS noaptea în ultima ședință din legislatura trecută, când erau siguri că pierd puterea și va vedea ce dezastru pe capul producătorilor a fost legiferat. Aceasta în afară de hoția care s-a produs.
A vorbit mult, frumos și cu argumente despre inutilitatea consiliilor raionale și necesitatea lichidării lor. Acum partidul l-a convins că în general să nu se atingă de reforma lor stupidă.
Rămâne de văzut dacă actualul Guvern va reprezenta cu adevărat o schimbare sau dacă vom asista la reînvestirea acelorași miniștri incompetenți și compromiși, care vor continua exact aceleași politici. Dacă se va întâmpla acest lucru, Republica Moldova nu va avea parte de un nou început, ci doar de continuarea unor experimente costisitoare pentru cetățeni și pentru economie.
Când se menționează așa de triumfalist despre CV-ul domnului candidat, considerând acest lucru o salvare, ne vine în minte o comparație simplă: dacă pui un motor de Mercedes pe un Zaporojeț, mașina tot Zaporojeț rămâne.160
