În contextul provocărilor energetice cu care se confruntă Republica Moldova, valorificarea resurselor interne de energie ar trebui să reprezinte o prioritate națională. Cu toate acestea, există investiții și oportunități care, în loc să contribuie la securitatea energetică a țării, rămân insuficient valorificate. Un exemplu relevant îl constituie proiectul de producere a peleților din reziduuri agricole, realizat cu sprijinul partenerilor japonezi.
În perioada în care președintele PSDE, Vasile Bumacov, deținea funcția de ministru al Agriculturii, partenerii japonezi au oferit Republicii Moldova un grant de peste 15 milioane de dolari, destinat instalării în școli și grădinițe a cazanelor pe bază de biomasă provenită din reziduuri agricole.
În cadrul aceleiași inițiative, a fost construită o fabrică modernă de producere a peleților, menită să asigure primăriile cu combustibil produs din resurse locale. Fabrica a fost dată în exploatare în anul 2015.
Proiectul urmărea reducerea dependenței de combustibilii importați, valorificarea deșeurilor agricole, dezvoltarea economiei locale și crearea de noi locuri de muncă.
După plecarea sa din funcția de ministru, fabrica de peleți a rămas nefuncțională.
Situația ridică întrebări legitime privind administrarea investiției, obstacolele care împiedică funcționarea acesteia și responsabilitatea instituțiilor competente pentru valorificarea infrastructurii existente.
Republica Moldova dispune de un potențial semnificativ de biomasă provenită din agricultură. Valorificarea acesteia poate contribui la diversificarea surselor de energie, la dezvoltarea întreprinderilor locale și la diminuarea expunerii economiei naționale la fluctuațiile piețelor externe.
În acest context, trebuie analizată inclusiv posibilitatea utilizării celor peste patru milioane de tone de reziduuri agricole menționate în estimările privind potențialul național al biomasei. Volumul efectiv disponibil pentru producerea energiei trebuie stabilit prin evaluări tehnice, ținând cont de utilizările alternative ale resturilor vegetale și de cerințele de protecție a solului.
Este legitim să ne întrebăm de ce, în condițiile în care există infrastructură și materie primă locală, asemenea oportunități nu sunt valorificate pe deplin.
Independența energetică nu poate fi asigurată doar prin declarații și promisiuni. Ea presupune investiții funcționale, administrarea responsabilă a patrimoniului public, dezvoltarea surselor locale de energie și eliminarea obstacolelor care împiedică inițiativele viabile.
Republica Moldova are nevoie de o politică energetică orientată spre rezultate, care să valorifice resursele disponibile, să susțină economia națională și să reducă vulnerabilitatea față de importuri.
